Tristeţi hibernale

Sunt tristă când văd că oamenii ignoră cele mai elementare reguli de comunicare. Doar două exemple, azi.

1. un telemarketer dintr-o echipă pe care nu o pot califica decât ca decăzută, de la Vodafone. Sună, lansează fals „am nişte veşti foarte bune”, fără să întrebe dacă ai timp şi chef să vorbeşti cu ea. M-am enervat aşa tare că nici nu am mai înţeles ce voia să spună de internet mobil. Şi nici nu mă interesa oferta aceea extraordinară. Şi doar cei şapte ani de acasă m-au oprit să îi spun ei şi managerului ei că e un script de toată jena şi că se poartă de parcă ar avea drept clienţi o masă de retardaţi. Cu obrăznicie, îmi spune că să mă mai gândesc, şi că e sigură că o să accept oferta. Fetiţo, confunzi agilitatea de vânzări cu tupeul mitocănesc.

2. Un nene îmi trimite un mail kilometric în care îşi face apologia propriilor cunoştinţe despre bazele de date. Crezând că toţi destinatarii sunt la fel de proşti ca potenţialul client de internet Vodafone de mai sus şi că vor cădea pe spate şi vor cumpăra imediat de la el. Îl sun. Mă recomand. Îi explic că l-am sunat prieteneşte ca să înţeleagă de ce nu îi va merge acest direct mailing. La modul cum era scris, poate că va tenta clienţii complet începători. Sau proşti ca noaptea. Uşor iritat, dar civilizat, îmi mulţumeşte, după ce îmi spune că noi am cumpărat de la el baze de date. Noi nu am cumpărat. Noi primim date direct de la client. Penibil.

Dacă ne-am pune, măcar pentru treizeci de secunde, în pielea celui de la celălalt capăt al reţelei, firului etc şi ne-am întreba ce doreşte să audă, am scuti multe reclamaţii, şi mai multe eşecuri şi, iată, şi cerneala care curge ca să descrie încă şi încă o gafă.

3 comentarii la “Tristeţi hibernale

  1. been there, done that.. RBS Bank – exact aceeasi situatie de la Vodafone
    doar ca eu nu am rezistat si a trebuit s-o intrerup, dupa 2 minute, din discursul de robot si pe ton de robot (m-a enervat ingrozitor tonul),
    sa-i spun politicos (m-am straduit, desi fierbeam) ca nu ma pot concentra sa o ascult, daramite sa mai si inteleg oferta lor,
    daca tine un discurs plat, fara intonatie, cu multe cifre si multa informatie in general, si asta fara sa ma intrebe daca am timp sau dispozitie sa ascult.
    si ca ii rog sa-mi trimita prin posta, pe e-mail, sau sa puna pe pagina web oferta.
    s-o citeasca omul pe indelete si sa sune el daca il intereseaza, sau nu intelege ceva, sau vrea detalii ..

    • pentru treizeci de secunde. Dar astea sunt lucruri care trebuie corijate. Saga continua. Sun la stelutza ca sa trec printr-un IVR care nu are nicio legatura cu nimic (ar trebui analizat şi ala, ca e dement) şi care mă obligă să votez mai întâi dacă mă înscriu în ceea ce ei numesc aplicatie si care e de fapt un motor ingrozitor care trimite reclame platite. Dupa care vorbesc cu madama asta ca sa fie plangerea in log in , nu primesc niciunul dintre raspunsurile clasice de scuze potrivite unei plangeri si mi se spune… sa ma adresez la nushce adresa de email, din ciclul „vorbiti cu peretele ala, ca eu nu mai am timp”. O sa scriu si emailul, dar de data asta direct la directoarea de relatii cu clientii. Pe care intamplarea face sa o cunosc din zilele bune ale Connexului, cand se vorbea frumos cu un client cu factura peste 100 euro. Si cu toti ceilalti.
      E trist sa vezi cum o echipa care – probabil – era printre cele mai bune de Customer Operations, startata de o canadianca obsedata de corectitudine, dar pe care acum o inteleg, s-a transformat in oficiul de batjocura. Bag seama ca nu prea le-a priit roşul 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s