that’s it

Iar am plagiat un titlu, nu pentru că nu aş avea imaginaţie, ci pentru că  mi se pare mult mai potrivit cel pe care l-au găsit deja realizatorii filmului despre Michael Jackson. Aici se opreşte şi asemănarea, şi pot continua cu povestea.

Mă pregătesc să golesc biroul, în perspectiva plecării. Am făcut curat în hârţoage şi am adunat obiectele personale pe care vreau să le iau acasă. În afara obişnuitei infecţii la ureche de la praful din hârtii, mă uit la ce rămâne în urmă, fizic vorbind, şi se repetă filmul de la plecările din alte companii.

Câteva dosare frumos aranjate, nu în ordinea „mea”. Câteva obiecte pe care, după obicei (la a patra plecare de felul ăsta poţi spune deja obicei) le voi

împărţi celor care le doresc, şi multe, multe plase cu ceşcuţe, ceainice, suporturi de creioane cu etichetă de designer…. am adunat iar, ca o furnicuţă. Ca să nu mai punem cutia enormă de carton, cu hârtii inutile, trimisă la reciclat. Sentimentul bun  că ordinea e Zen, vorba lui Karim Rashid.

În fond, două au fost revelaţiile ultimelor douîă zile: că laşi, fizic, foarte puţin în urmă şi că am personalizat prea tare biroul (sau suficient ca să generez ditamai spaţiul încărcat cu obiectele mele. Unde le pun acum, în biroul de acasă?).

Singura problemă, realmente, este cea legată de tabloul cu tigrul, pe care l-am moştenit de la Larry Steed, împreună cu minunatul său scaun de piele, potrivit unui director canadian de vânzări. Tigrul, între timp, a fost recaşerat şi reînrămat, dar m-a însoţit în toate locurile unde am lucrat full time. Scaunul a rămas, moştenire, la Connex. O să am o casă plină cu tigri: cel luat de la Paris, într-un alt ev al vieţii mele, cel care a stat până acum în birou, copia după Dalli făcută de dragul de Cristi, pictor inspirat, deşi neşcolit, şi, acum, masivul tigru care priveşte, placid, de dincolo de cuşca în care se află privitorul.

Un tigru în plus?… şi apoi am realizat: acest tigru e făcut să circule. M-a însoţit zece ani în carieră, acum e timpul să meargă la un alt tigru, care are mai multă nevoie de el.

De altfel, am senzaţia că uşa cuştii a fost în permanenţă descuiată. Trebuia doar să mă hotărăsc să o împing cu gheara. Uneori trebuie să te duci până la capătul lumii ca să găseşti ceea ce era la îndemâna ta de la început.

În fond, se apropie anul Tigrului, am să mă îmbrac cu alb şi negru şi portocaliu şi auriu, o să încalec pe spinarea fiarei şi o să plec în lume :D. Bine ar fi să  mă ducă spre Sud.

Să îi spunem asta Universului.

Anunțuri

Un comentariu la “that’s it

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s