Proactivitate. A fi proactiv :(

Multinaţionalele şi corporatiştii au infectat limba română cu tot felul de furculisioane, la fel de poluante ca şi ţevile predimensionate pentru curgerea gândirii pe care le utilizează. Dacă aceste conducte sunt, în fapt, o chestie de disciplină, fără de care e imposibil să manevrezi o masă de 4000 de angajaţi, există şi în barbarisme ceva util. Nu cuvântul în sine, cât substanţa.

Unii au ales să înţeleagă prin proactiv un fel special de a se gudura pe lângă orice expat, asistentă influentă la VP sau management de orice nivel. Dar sensul exact al cuvântului se referă la capacitatea de a anticipa şi a reacţiona înainte ca piaţa sau mediul sau contextul să ţi-o ceară. De la orice manager, senior, executiv sau de top se cere, în primul rând, viziune. E una dintre lecţiile grele, pe care încă le mai avem de învăţat de la multinaţionale. Capacitatea de a vedea contextul mai degrabă decât a ne uita la raportul zilnic de vânzări trebuie învăţată, dar curge şi un pic prin ADN-ul acela care are sau nu potenţialul de a ne duce într-un consiliu de conducere.

Românul e excepţional când vine vorba de situaţii critice, presiune de timp, număr limitat de opţiuni, pentru că, tot genetic, după ce o generaţie întreagă a învăţat să facă dintr-o sticlă de lapte aproape transparent, iaurt sau caşcaval, să distile struguri la canistra de lapte sigilată cu pâine sau să folosească zeamă de lămâie pe post de fixativ şi bicarbonat în loc de deodorant, ceva din această ştiinţă a supravieţuirii s-a transferat copiilor lor. Românii au o capacitate de reacţie care depăşeşte cu mult orice am văzut prin cele mai inovative medii de management străin în care m-am învârtit. Poate nu m-am învârtit eu în cele mai relevante… Dar asta e exact la polul opus al conceptului de proactiv.

De aici, o degringoladă pe care am recunoscut-o în multe filme ale clienţilor mei de consultanţă şi în câteva ale angajatorilor. Pentru că nu ne facem timp şi nu avem disciplină să cultivăm o viziune, o strategie din care decurge un plan, atunci reacţionăm. Ei bine, tragedia nu se opreşte aici. Nu ştii niciodată ce şi când te va lovi, pentru că nu te-ai pregătit pentru asta. Atunci trebuie să fii tot timpul cu cartuşul pe ţeavă. Tot timpul la serviciu. Tot timpul cu telefonul deschis. Ca pompierul de serviciu, te ocupi mai degrabă de stins focuri decât de construit izolaţii de azbest la clădirile de care trebuie să te îngrijeşti. Nu ai timp să respiri. Nu ai timp să te cultivi ca să evoluezi. Eşti un infanterist cu arma în poziţie de tragere, ceea ce trage tot managementul în jos, mult în jos, spre execuţie şi micromanagement.

Iată cum o problemă culturală completează zicala strămoşească referitoare la alterarea peştelui. Mai mult, viteza de reacţie, atitudinea de sales în loc de client şi piaţă completează în mod tragic asemenea modele de business. Suntem foarte ocupaţi să vindem, de aceea nu avem timp să ne pregătim. Sunt organizaţii cărora ar trebui să le umplem pereţii cu diagrama celor 7 s. Întrebarea este dacă vor avea cincisprezece secunde să citească aceste frumoase postere de pe pereţi. Şi dacă nu cumva vor ceda tentaţiei şi obioşnuinţei de a mai tăia doi oameni din headcount înainte de a se întreba dacă nu cumva valoarea pe care ei o aduc pentru ansamblul celor 7 s nu e mai mare decât salariile pe care tocmai se bucură, frecându-şi mânuţele meschinuţe, că le-au economisit.

3 comentarii la “Proactivitate. A fi proactiv :(

  1. 100% adevarat…
    Geniala fraza cu „guduratul pe langa expat si asist VP…”, cred ca am mai citit acum cateva luni pe blog ceva pe tema asta , daca nu gresesc.Sa nu uitam , „expatul” este micul Dumnezeu pentru micul parvenit in multinationale (stii…genul acela care a inceput ca „agent de vanzari” acum 7 ani si acum are si el 10 omuleti in subordine dar poarta acelasi costum ieftin de poliester, nu a citit nici o carte in viata lui dar se crede si el un mic Dumnezeu la randul lui).
    Ii mai vezi, ii mai auzi, seara la cumparaturi in supermarket cu noul sef expat venit din Asia/Africa (de obicei) explicand bossului pana in fata casierei cum „sta” businessul lor in Romania si apoi carand sacosele pana afara…

  2. Super misto!
    Scuze, da` n-am mai citit chestii atat de frust academice si aproape bun simt demult.
    La mine in firma este la mare pret proactivitatea. Da, da` in forma de rahat din comentariul colegului anterior.
    Daca vorbesti de matrice de riscuri sau de conducere operationala si conditii de piata se uita la tine cu furie…
    Am uitat sa gandim, e drept, am uitat sa analizam, e drept…
    Dar, nu avem nicio scuza ca, proactivi cum ne consideram, sa ne uitam la conducerile executive ca la niste portofele deschise!

    • Dacă te tentează apostolatul, poţi să încerci coaching subtil, de jos în sus. pot să îţi spun că funcţionează dacă îl aplici diplomatic 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s