Mai mult verde

paris 160După ce am auzit, timp de câteva zile, pledoarii insistente despre green si eco, despre cat sunt de peocupaţi oamenii de acest nou lifestyle, am descins, azi, de-a dreptul, în verde. Ce-i drept, cu puţină trecere prin portocaliu 😀

Cu un TGV foarte, foarte matinal, destul de dificil după noaptea foarte scurtă, am ţâşnit prin ploaie către Amsterdam.  Aş putea scrie despre cum se poartă însoţitorii de bord, dar nu o să o fac. Poate altădată vorbim despre oamenii cu maniere de valet de casă mare, care ar putea să vină şi să dea lecţii mârlanului român.

Dar, odată coborât în staţie, învăluit de aroma discretă de MJ care parcă se prelinge printre pietrele caldarâmului, îşi iei umbrela (portocalie, fireşte) şi fugi spre străzile celebre. LUmea e relaxată. Bineînţeles. În jurul tău, zeci de magazine şi cafenele, până şi muzee fac apologia cannabisului. În vitrine cresc, ce-i drept, parcă mai puţine decât până acum, elegantele plante. Mi-ar plăcea un ghiveci acasă, nu pentru uz intern, ci pentru felul în care arată planta când e tânără.

Am ajuns în oraş la un momet când zeităţile nocturne abia se frecau la ochi. Unsprezece e mult prea devreme. Plouă, în plus.  Cu tot cu jachetă, m-am udat pe mâini şi trebuie să îmi cumpăr ceva uscat. Muzeul, şcoala de cannabis (mai mare râsul să vezi cum cineva predă altora cum se rulează un joint), magazinele cu toate ciupercuţele şi halucinogenele, prăvăliile de suveniruri trăiesc sub semnul frunzei palmate, verzi, frumos mirositoare. Până şi piaţa de flori de pe chei, de unde am cumpărat nepermis de multe ghivece cu bulbi, propune ca primă ofertă pliculeţele foarte scumpe cu seminţe de cannabis.

Copiii sub 18 nu au voie. Doamne-ajută. Aşa că rămâne zgâitul la mamzelele din vitrine – am văzut câteva într-adevăr spectaculoase – şi plimbarea prin cartierele rău famate în care ni se propune family discount pentru show-urile live porno. Facem ce fac toţi turiştii, cumpărăm tricouri. Lumea fumează verde, cum zice o formaţie adevărată, dar renegată pe la noi. Totul e verde, nici o mirare cu atâta ploaie. Cred că dacă ai face canapele din bambus, ar încolţi şi face frunze aici.

Ce e într-adevăr interesant e că Thalys, brand color roşu de Burgundia, tot pe verde s-au dat. Verde praz, mai exact. Place mat-ul, şerveţelul abundă în verde. Puţin ciudat, dacă stai să te uiţi împrejur, în vagonul elegant, posesor de wi fi şi prize pentru computer.

Aşa că, sub semnul verdelui, ascunşi sub umbrelele portocalii, navigăm, camuflaţi, într-o nouă lume, ecologistă şi dornică de evadare chimică, până la reconectarea cu realitatea socială sordidă a metroului franţuzesc la ora  unsprezece noaptea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s