vertigo

plutind prin pasajul Unirii, devreme, devreme, sâmbătă dimineaţa, la un moment dat am trecut în imponderabilitate. Ca şi acum mulţi ani, corpul îşi vedea de treabă, conducând sârguincios Peugeot-ul prin tunelul prost luminat, iar mintea plutea înaintea maşinii, cu o senzaţie de uşurare şi de bucurie incredibilă, poate doar puţin îngrijorată de lipsa contactului cu lucrurile controlabile.

Mi-am impus să revin şi, la ieşirea din pasaj, nu smucitura bruscă de altădată, ci o reconectare gradată, ca trezirea din somn, m-a adus înapoi, în lume. Săptămâna precedentă, cu şopârla verde apărută în birou şi salvată în iarbă, cu furtunile cu cer galben ca o şarlotă şi cu vânt turbat s-au amestecat în acelaşi pahar, delicios, hipnotic, magnetic.

Lumea este minunată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s