what lies beyond

Ieri, în grădină, ca să redau luminii anemonele înflorite, am tăiat o tonă de iarbă şi de crăci. Incredibil cum poate un spaţiu atât de mic să producă aşa mult.
Salcia o luase razna, aşa că iau foarfeca şi tai crăcile parazite. În ultima fracţiune de secundă înainte ca lamele să se închidă, de pe crăcuţă, invizibil până atunci, sare un brotăcel. ce frumos. L-am auzit cântând câteva seri. acum îmi explic şi grămjoarele ciudate de spumă de pe flori.

prima reacţie e „ce drăgălaş”.

apoi descarci poza şi vezi spatele plin de cicatrici, şi zgârieturile noi. Şi, brusc, îţi pare rău că ai tăiat iarba pe care stăteau ouăle, suspendate în spumă, pentru care şi-a riscat viaţa venind într-o curte cu o pisică. Iar pentru a da naturii ceva în schimb, cumperi un mănunchi de seminţe de mei pentru păsările mahalagioaca care vin dimneaţa să îşi caute micul dejun în suportul pe care se îmvârtejeşte, nebun, cel mai exuberant trandafir roşu din câţi ai văzut.

e o lume mare, iar noi suntem foarte mici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s