Dream Factory, Inc.

Uneori viaţa devine extrem de interesantă. Atât de interesantă, încât, după un weekend action packed, ai nevoie de un concediu :D.

retragere?... nicidecum... Nişte băieţi vioi, care cunosc alţi băieţi vioi, ne invită in the middle of nowhere. un indicator maro, ros de vremuri, te abate din zumzetul DN1, printre dealuri şi poieni, poieni, poieni. Văcuţe melancolice, păscând placid, vorba cântecului, pe pajişti, nu anticipează cu nimic ce va urma. 

Motoare. Cai putere. Adrenalină. zbor.

taking offMotodeltaplan, avion ultrausor, iar pentru tereştri, atv şi cai… Raiul e aici, oameni buni, iar poarta e dată de perete. 

Aflu despre programe trăsnite de team building – şi toată listuţa declanşează varii gânduri de surprize pentru oameni dragi.

Dar ceea ce creşte o dată cu firul ierbii acolo e gustul nebuniei, şi al pasiunii, şi al apropierii dintre omul de pe pământ şi aerul albastru.

aterizare la milimetruNu îţi vine să pleci de acolo. Îţi promiţi că vei reveni, pui bine cărţile de vizită şi abia aştepţi să arunci un email.

 apoi oftezi, zâmbeşti în treacăt trecutului cu care tocmai te-ai întâlnit şi pe care ai puterea de a-l contempla de pe spira superioară, zâmbind, deschizi uşile maşinii deja încinse de soare şi laşi în urmă avioanele uşoare ca fulgul, piloţii dependenţi de ele şi de aerul în care îi poartă, căţeii prietenoşi şi teambuilderii ecoextremi, şi explorezi, mai departe, ieşirea spectaculoasă către nespectaculosul combinat de la Brazi.

Dream Factory, episodul 1, oameni care au dorit să zboare şi cărora soarele nu le-a putut topi aripile.

Apoi pluteşti printre demenţii din trafic (parcă numărul lor creşte exponenţial cu distanţa pe care trebuie să o acoperi la volan) şi orele curg, aluneci pe lângă crestele Făgăraşului, navighezi pe drumul ştiut spre ieşirea din ţară, faci la dreapta… şi parchezi lângă ziduri vechi şi mucede, fort peste fort, sânge peste sânge, ani peste ani, ca să te întâlneşti nu cu trecutul, ci cu viitorul.

meterezele de iarbă miros a salcâmi şi lună plinăO mână de copii deştepţi, cu pieptănături excentrice şi haine hippie reinventate, îţi prind de mână o brăţară galben fosforescent. Cei zece lei pe care îi plăteşti merg în fondul pentru susţinerea efortului de restaurare a aripii în care se derulează festivalul ciudat, ireal, studenţesc şi intelectual, cu Aria Urbană cântând chill şi ceaunul pe care fierbe cea mai minunată tocană ardelenească.

Sponsori curajoşi, Timişoreana şi Jagermeister, au pus mână de la mână şi iată că se întâmplă.

luminiţa de la capătul tunelului?Povestea,  uşor suprarealistă, cu tir cu arcul la lumina lampioanelor, cu un licurici improvizat, care, căţărat pe o megascară din aluminiu, aprinde mici făclii în locaşurile de opaiţ de altădată, mă duce cu gândul la 2 mai, cel de acum douăzeci de ani, poate chiar douăzeci şi cinci. acelaşi spirit uşor boem, oameni cu carte, let it go. te uiti la cortul fosforescent al vânzătorilor de jonglerii, asculţi un cântăreţ care recită o litanie, în fine, mai extinsă decât cele 400 de cuvinte din fondul fundamental de vocabular, îţi scufunzi lingura în tocana magică şi oftezi. Viaţa e foarte simplă.

o chestiune de perspectivă

Afară, copacii sunt fantomatici, pe marginile zidului. Drumul întunecat merge la poarta de intrare, farmecul se încheie, maşina curge înapoi, spre Sibiu, unde te aşteaptă un apartament de azi într-o clădire de altădată şi o duminică liniştită şi însorită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s