zece erori in cercetare

M-am enervat teribil azi, urmărind, probabil, cea mai stupidă temă de cercetare, preluată, rapace, de reporteraşii tv aflaţi în criză de subiecte şi obişnuiţi să  li se livreze pe tavă lucrurile pentru care profesioniştii sapă, muncesc, construiesc. Nu ştiu nici cui foloseşte, nici cine este spălătorul de bani care a putut finanţa o asemenea idee. Să vezi cu cine seamănă politicienii. În afara lipsei evidente a unor personaje socotite de institutziunea repectivă ca fiind deasupra unor asemenea calificări, tentaţia de a lista prostiile pe care le întâlnesc frecvent este prea mare ca să nu îi dau curs.

Iată, deci, ce am întâlnit, până acum, pe meleaguri autohtone şi străine, în materie de aşa nu.

  1. avem buget de cercetare, deci trebuie să îl cheltuim, chiar dacă nu avem pe ce. 
  2. nu ne e clar ce problemă vrem să rezolvăm, dar îi spunem foarte ritos agenţiei ce are de făcut.
  3. agenţia nu are răbdare nici să citească brieful cum trebuie, nici să asculte în debriefing, dorind cu tot dinadinsul să demonstreze ce aptitudini, calificare şi metodologie minunată are.
  4. ştim de la început ce răspuns vrem, aşa că ne construim cercetarea ca să îl valideze
  5. dacă rezultatul nu seamănă cu ce ne aşteptam, respingem cercetarea ca imprecisă şi potenţial eronată
  6. să facem repede un exit survey cu un chestionar scris de mânuţa noastră, după care trântim nişte pie chart-uri şi demonstrăm ce fundamentate ne sunt deciziile.
  7. timp pierdut la infinit pe chestionar în detrimentul scopului şi sensului, sau a descrierii detaliate a businessului din care mai pot ieşi ceva insight-uri
  8. ne grăbim să sumarizăm parţial pentru a arăta executivilor ce buni suntem şi uităm să rumegăm cum trebuie amănuntele
  9. o calitativă ajunge, ce ne trebuie cantitativă? – sau reversul, ştiu eu ce trebuie să măsor la cantitativă, ce îmi mai trebuie calitativă?
  10. cercetarea e treaba ălora de la marketing, ce mă interesează pe mine rezultatele când îmi fac bugetul pe anul viitor?

Şi iac-aşa, toate cele de mai sus te deturnează de la ce ar trebui să facă, în primul şi în primul rând un marketer: să ştie încotro merge piaţa, ca să întrebe apoi în context clienţii ce vor şi ce nu. Ptiu, ce simplu e. Dar întotdeauna se găseşte unul care ştie el mai bine. Din acelaşi ciclu cu billboardul pus pe drumul şefului spre serviciu – de acasă, de la aeroport sau lângă birou. ca să vadă că facem treabă bună 😀

D

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s