pop is back

 

Uneori, parcă cineva pune cu mâna poveştile – una după alta…refăcută cu drag, îndreptată cu mâna, pusă pe şasiu de 4x4....

refăcută cu drag, îndreptată cu mâna, pusă pe şasiu de 4x4....

O zi minunată de primăvară, la volan, spre Muzeul Ţăranului Român…

În faţă, o minune de maşină de epocă, refăcută cu mânuţa, de un respectabil domn, sărit de 60. Îi facem cu mâna, îi strigăm bravo şi, la următorul semafor, ne întreabă ce am zis, nu îi venea să creadă. Copiii l-au pozat din mers, după ce am depăşit.

Ne-a spus, tot la semafor, că maşina are peste cincizeci de ani. Mă gândesc cum alţii te judecă dacă nu o schimbi o dată la trei ani. Pe vremurile acelea cenuşii, maşina era ca nevasta. Un singură, a doua era o mare excepţie.

trei ore de muncă pentru un ouşor Apoi mergi puţin prin soarele prea blând pentru început de Aprilie, miroase a Paşte şi a sărbătoare, iar în holul muzeului găseşti un bărbat trecut de prima tinereţe, împreună cu mama lui. Pe o lampă mică de spirt stă cutia cu ceară, la încălzit, pentru încă trei-patru linii într-o clipă liberă. Ouăle sunt pregătite cu desenul de bază. Copiii învaţă şi ei meşteşugul.

Alegem cinci ouă frumoase, frumoase, care au motivele străvechi pe ele. Un fel de şopârlă stilizată, şarpele, soarele, un mozaic şi încă unul. În magazinul muzeului, treaba s-a schimbat mult în bine, ai ce găsi.

de toate felurile,zeci de ore de muncă O frumoasă cămaşă de pânză topită adevărată, brodată cu roşu. Un crucifix- totem, cu soare, lună şi aripi de înger, care a aterizată lângă o altă cruce, dăruită de o prietenă care şi -a primit înapoi viaţa pe care o pierduse. Brăţări minunate, din mărgele mărunte. alb, albastru, curat şi sclipitor.

Afară, la etaj, în Cărtureşti, nu ştii ce disc sau ce carte să îţi iei mai întâi. Nu sunt aşa ieftine la noi ca la italieni, de unde am luat două albume cu niste preturi incredibile (aş fi luat mai multe, dar nu încăpeau în geanta pe care am avut inspiraţia să o arunc ca rezervă în ultimul moment).

escher

Înapoi, în lumina de după amiază, la clubul ţăranului român, văd lumea boemă pe care o vezi de obicei  pe plajele pustii şi în golfurile izolate. libertatea încă mai există, iar de aici şi până la fustele hippie, uşoare, de voal imprimat, mai e doar un pas. Pop is back, Doamne-ajută. Întrebarea e cum călărim valul ăsta?…

 

de bun simţ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s