nopti cu luna plina

Nu foarte demult, noptile cu luna plina insemnau sa cutreier prin munti si paduri, cautand ceva ce nu era de gasit vreodata. Acum sunt doar simple insomnii si mintea plina de ganduri.
Cu degetele uscate de la detergentul de vase si manusile post-crema reparatoare, am constatat ca, desi nu lasi amprente, computerul nu poate fi manevrat. Touch pad-ul nu „vede” mana in manusa. Pe de alta parte, in rochie de casa si cu manusi albe, hm, interesant. Trebuie studiat. Dar mi-ar trebui manusi de foarte multe culori.
Incep sa ma port ca o batrana doamna care se imbraca in lila?
Si apoi, bloggingul si computerul. Am asa o stare de hiperactivitate, incat am dat cu cartea de pereti, nu am rabdare sa citesc, si incep sa inteleg o generatie pe care o lume intreaga o blameaza.
Copiii internet nu citesc. Si, poate ca nu s-a gandit nimeni la asta, se intampla exact pentru ca au o stare mentala asemanatoare cu cea pe care o am eu acum. Nu au rabdare. Cartea e construita cu migala, trebuie sa intri in subiect, sa te ia curentul, sa intelegi personajele.
Pe net, lucrurile sunt mult, mult mai tranzactionale. Si nu stiu daca asta e in mod absolut un lucru rau.
Spun asta fiindca acesti copii inteleg cu totul altfel lumea, relatiile, lucrurile. Ii intereseaza experiente intense, pe care le cautam si noi pe munti, in noptile cu luna plina, numai ca dincolo de ecranele din ce in ce mai mari si mai clare aceste experiente le vin gata prefabricate, trebuie doar sa plonjeze.
Poate ca lumea e destul de cenusie dupa aceea, si de aceea vezi atatia emo si depresivi, dar universul mental pe care si-l creeaza e greu de acuzat, chiar daca ai trait intr-o epoca in care fie dadeai spaga cat costa cartea, fie o cumparai la pachet cu congresul al treishpelea si documentele conferintei nationale a pcr…
Deci. Mi se pare la fel de incorect sa ii acuz cum mi se pare incorect sa spunem ca lumea de azi, cu antreprenorii ei iesiti dintre doua valuri tulburi si maloase de Dambovita, e mai buna decat hegemonia vanzatorului de alimentara de dinainte de ’89.
Copiii nu vor fi niste eruditi, si creierul antrenat mai degraba sa compare si sa puna in context niste bucati de informatie decat sa asambleze mii de bucati de puzzle pana cand isi vor da seama cam despre ce e vorba in lumea asta ar putea fi mult mai eficient.
Noi scriem in continuare, cu apetitul omului obligat sa faca foamea in lagarul de concentrare, care tine toata viata un colt de paine in buzunar. Si, in fond, nici in asta nu e nimic rau. Ceea ce conteaza, de fapt, este sa faci lucrurile care iti aduc maximum de confort mental. O carte, o baie cu lavanda, un post pe blog la doua dimineata, intr-o noapte cu luna plina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s