Paradoxurile sociale romanesti

Departe de mine ideea de a deveni vreun cronicar social. Dar ma uit la ce e imprejur cu interesul stiintific pe care il are un colectionar de insecte, care isi studiaza zilnic cutiile cu victime adormite intru vesnicie in borcanele cu eter si prinse, estetic, cu bolduri specializate in cutiile de specimene.

Iar regnurile, genurile, speciile si familiile dau buzna peste mine tot timpul.

Pentru ziua de azi, trei insecte la colectie. Prima e pe deplin descrisa de masinutza din imagine, imortalizata in chinuitoarea procesiune de dimineata catre lucru, in ceata amortita a Bucurestilor albastrui. Soseaua are doua benzi. Prima e blocata de masini parcate, a doua – sir continuu de masinute chinuite, linia de tramvai pe deplin populata de alte fiare pe patru sau mai multe roti. Tablite de inmatriculare de uniunea europeana…. mai degraba arata ca si cum ar fi fost furate, decat legitime. Un ditamai camionul o ia pe linia de tramvai de contrasens si se napusteste pe langa toata coloana, ca sa o ia la stanga la semafor inaintea tuturor celorlalti.

Si cand cugetam eu cat e de neadecvat poporul asta, in fata mea se infige, alunecand prin dreapta, o Dacie. Locuita de tovarashii cu numele respective. O imagine spune cat o mie de cuvinte…

Actul doi. Ma intalnesc cu o dama pe care nu am mai vazut-o, ca sa fim exacti, din 2001. In 2001, era o muiere interesanta, cu care aveai ce vorbi, combinata cu un nene de la care primea o finantare la fel de interesanta. Intre timp, s-a maritat, a devenit blonda si poarta branduri.
Opt ani langa un barbat inferior. Sau efectul diamantelor asupra numarului de neuroni vii, activi si interconectati. Sau, ceea ce imi spunea odata un psiholog, ca oamenii sunt atat de preocupati de exterior, incat schimbarile de look (mai ales cele dramatice, sub cutitul chirurgului) se transfera la nivel subconstient. Cu alte cuvinte, daca arati ca o Barbie, mai devreme sau mai tarziu ajungi sa te comporti ca o Barbie. Plonjonul in lumea antreprenorului neanderthalian a imprastiat, dupa cum spuneam, sclipiri in fiecare miscare a personajului transportat de limuzine cu sofer istet, care luneca tacut si lin prin sincopele strazilor preapline din bucuresti.
Mov, mult mov, si senzatia certa ca personalitatea si farmecul de altadata stau ingropate sub mormanul de bani ca un strigoi tintuit cu piron si placa de piatra.
Plec de acolo cu un feeling ciudat, dorinta de a ma scufunda intr-o apa curata si bine mirositoare si o oboseala care ma doboara pe canapea, in somn semitreaz, pana la sase dimineata.

Actul trei. Doamna directoare, bruneta, volubila, fermecata de genele barbatului care sta vis-a-vis de ea, intre ei e doar masa de conferinte. El se joaca cu tensiunea, lumea dimprejur e prea ocupata sa dovedeasca utilitatea si productivitatea, doamna asculta cu interes si pune intrebari destepte, dupa care isi pune haina facuta din animale omorate si pleaca, apasand barbateste pasii in cizmele de lac cum aveau pe vremuri, la circ, asistentii dresorilor de cai, cu mica ei suita preaplecata de mercenari care asteapta sa gaseasca un salariu mai bun pentru a putea scapa de sub tiranie.

Colectia mea de nevertebrate s-a imbogatit azi cu un vierme si doua artropode – un paianjen si un scorpion…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s