creme brulee

Sarbatoare cu prezenti si absenti, vii sau plecati. Conform regulilor, pentru depasirea zilelor complexe se alcatuieste un program incarcat. Cap compas: piete de flori si arta.

Breakfast la hotel, chiar multumitor, si teme de casa cu internetul intr-o mana si harta in alta. Bineinteles ca am ajuns sa fac doar jumatate din traseu, din motive de derapaj

Flori in apropiere de Arc. Arcul, decorat frumos pentru inca o sarbatoare inventata de francezi – armistitiul. pe 11 noiembrie. Pacat ca nu raman pana pe 12, incepea luna foto la Paris…

Fnac. Filme si muzica. Virgin. Filme si muzica. Gasesc chiar si incarcatorul de la Canon, la un mosuletz cu un magazin foto. Voce nu mai am deloc, deloc. Afar e soare, copacii sunt colorati si pe Champs Elysees flutura steaguri pe copaceii tunsi si gata ornati pentru Craciun (oamenii astia mai am un pic si vor incepe sa decoreze din septembrie…)

Bastille. Targ de antichitati in toata regula, cu opt euro intrarea si tot felul de adevaraciuni pe acolo. Statuete chinezesti si egiptene autentice, Buzi zambitori, dar si bratari de bachelita sau danteluri putrede din cuferele bunicilor. Mi-ar fi placut sa am o zi doar pentru asta, dar trebuie sa ma intorc la hotel. Tusesc in continuare, curg apele pe mine… nu sunt o imagine prea comerciala.

In targ, cele mai interesante sunt kestiile non-marfa. Ca, de pilda, vanzatorii. Niste figuri de larga respiratie. Baba cu pipa care morfoleste aceeasi pasienta cu carti slinoase. Explicatii docte pentru niste englezi care vor sa cumpere un corp cu sertare. Batranii care isi beau vinul fiert. SEctiunea sociala de pe aleile cu corturi si standuri nu seamana nicicum cu ce vezi in strada sau la business. Oameni care au foarte multi bani, sau nu, si care vaneaza lucruri placute. De cumparat… nici vorba. Toate incep de la 200 de euro.

de la bastilia, pe faubourg, prin magazine, nici nu imi dau seama cand trece timpul. Nu cred ca o sa ma plictisesc vreodata de orasul asta. Intotdeauna gasesti ceva de facut. Fugutza acasa, sa dam jos cumparaturile si sudoarea si sa ne cuibarim asteptand tot ce e mai bun. Si, nu stiu de ce, am senzatia aceea de creme brulee – crocant, dar cremos, dulce dar nu lesinat, putin hedonist si… acel nu-stiu-ce care curge din batonul de vanilie in lapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s