rock. electro. jazz. be gay.

28 iunie

Dimineata lenta, dupa orele mici de culcare, aflu ca schimbam programul duminica L si incerc sa ma resetez. E asa ciudat cum functioneaza mintea umana. Pleci de la “astept nimic”, apoi apare o luminita la capatul tunelului, astepti ceva, cu inima stransa, si in final se tranteste usa mare si grea in fata, te intorci la “astept nimic”, dar cu durere, si de fapt nu s-a schimbat nimic din ipotezele initiale. Ferestre care se deschid si apoi se inchid, daca nu ai apucat sa zbori va trebui sa astepti din nou.

Vacanta e, insa, vacanta. Iar banul dat trebuie cheltuit, asa ca setam ca obiectiv un aparat de ras (cel din bagaj nu mai functioneaza) si purcedem spre Montparnasse. Ca un facut, nu dam de niciun magazin de electronice, dar umblam prin LaFayette si ne invartim prin zona, apoi soarta ne scoate in cale un bus care merge la Bastille. Din toate optiunile de iesire din Paris, am ales sa ramanem aici. Azi e parada gay, trebuie sa o vad, e un event prea iesit din comun ca sa il ratam. Aseara, in tramvaiul care mergea spre stadion, am gasit un ziar cu toate culturalele de weekend, zicea ca balamucul incepe la 2.30. In drum spre piata, trecem pe langa apeductul care adaposteste toate galeriile de design interior, spre placerea mea maxima si indiferenta teenagerilor din dotare… Aterizam la o terasa cu mancare americana (piah) si ne petrecem doua ore bune uitandu-ne la scena cu muzica electro si asteptand sa se intample ceva. Piticul gaseste un wireless nesecurizat, isi conecteaza, hoteste, iphone-ul si afla ca la 2.30 de-abia pleaca manifestatia de la Denfert. E pe drumul pe care ne-am dat noi cu bicicletele ieri… Terminam cu mancarea scumpa si grea, mai dam o tura prin piata, mai stam jos pret de-o bere, dupa care decidem sa le iesim in intampinare.

Posturile TV ziceau ca au fost 6-7000 de manifestanti. Multimea de gura-casca de pe margini, de zece ori mai mare. Care alegorice si oameni, intr-o explozie de culoare si sfidare – nu o pot numi altfel. Oameni care au creat o comunitate temporara si care contreaza norma, pana la a te face sa te simti inadecvat. Cred ca nu ridica bariere, ci creeaza unele suplimentare prin stridenta. Poate e de vina educatia mea ortodoxa, sau orientarea mea extrem de heterosexuala J dar cred ca ceea ce am vazut intrece masura. Queens pe pantofi lucitori cu platforme imense. Buze siliconate si sani facuti. Cache sex-uri si pene, piele pudrata cu pulbere argintie si aurie. Femei urate sau deprimate, emo si gotic, peruci multicolore, organizatii care striga de SIDA si impart condoame… Totul imi evoca o inflamatie majora. Cu durerea, febra si efectele secundare de rigoare. Sunt si oameni cu aparenta normala, nefardati, care nu se tin de mana si nu se saruta demonstrativ. Au ochi obositi si tristi, parca simti o viata de vanatoare si vanat in spatele ridurilor. De concesii, compromisuri, limite in alegerea partenerilor apartinand unui univers finit. Coloana curge, danseaza pe muzici electro bubuind din subwooferele imense montate pe camioanele impodobite cu baloane in culori de curcubeu, barbati frumosi danseaza lubric pe ritmurile repetitive si transa colectiva se scufunda barbar in caldura lipicioasa a Senei, calcand pe tonele de confetti si pliante de constientizare, iarta locuitorii de bubuitul difuzoarelor si se topeste spre Bastille, unde noaptea va continua, lubrica, pana nu se stie cand.

Si, pentru ca dupa rock si electro vine bine un jazz, luam metroul spre La Defense, unde e festival. Pe esplanada, lumea sta pe iarba si asculta muzica. Singura problema e ca terasa (unica, de altfel) din apropiere nu are de nici unele si nici vreo dorinta sa te serveasca, asa incat luam jazzul la pachet, in portie mica, si incercam sa ajungem inapoi acasa, in ciuda grevei care s-a pus ca pecetea exact pe linia noastra de RER. Simtul de orientare functioneaza perfect si incheiem, rotund, ziua la o braserie frantuzeasca, in magret de canarrd si salata cu foie gras. Singurul lucru mai abscons e drumul spre hotel de la intersectia asta, care e lung si cam lugubru. Nu-i nimic, avem adrenalina – m-am uitat la conturi pe internet banking si, evident, soldurile nu sunt aduse la zi. Multumim, BRD.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s