reintoarcerea la normalitate

Am cedat efectelor marketingului asupra tinerei generatii si, ieri, intr-un impuls de moment, condamnabil, de altfel, am hotarat sa mergem la noua mecca bucuresteana. Noul mall din nord. Trambitat cu sonoritate, ca s-ar deschide in martie, ca s-ar deschide pe 8 aprilie, in fine, a aterizat cu un splash pe panourile outdoor cu o data „finala”: 18.

Ne urcam in masina, trecem cu dintii stransi printr-un infern de aproape o ora bara la bara si aterizam, cu iscusinta, intr-o parcare aproape plina, la o ora de sambata cand oamenii normali stau in hamace si isi fac siesta. Pe masura ce ne apropiem de intrare, evitand capcane de genul cabluri electrice care tasnesc din pavaj acolo unde-ar fi trebuit sa fie o sursa de lumina, ajungem pe esplanada sterila, batuta de vanturile prafoase de pipera, si ne uitam la cei sase copaci din care trei morti care flancheaza aranjamentul.

Navala de Lexusuri, X5-uri, 4×4-urile de pe la Volvo si Audi anunta in avanpremiera ca s-ar putea sa ne intalnim cu cei care, de obicei, nu-si fac shoppingul la unirea. Corect. Gentile de Chanel, Gucci, Fendi purtate ca trfoeele de vanatoare, look-urile intens studiate ale madamelor, in contrast cu oboseala evidenta a finantatorilor din dotare, o generatie tanara pe care n-am mai intalnit-o – parca a picat din filmele manga, zau asa – si, in general, fauna de high end shopping se intalneste cu timide pulovere de lucratori cu mainile sau cu vreo mamaita scoasa la mall de ginerele proaspat imbogatit.

Totul se desfasoara intr-un decor halucinant, cu tevi care se sparg, moloz peste tot, finisaje facute parca de o echipa de muncitori beti, pentru care paralelele sunt un concept teoretic, si cu multe, multe vitrine inchise de o cortina de poliplan pe care scrie, uniform (multumim organizatorilor) ca acolo se deschide un nou magazin.

Dau sa iau un hard case de iphone. Nu ne merge pos-ul, zice vanzatorul fastacit. Pai daca vindeti cu milioanele, n-ar fi normal?… Fac o excursie de 15 minute pana la cel mai apropiat bancomat, iau ce e de luat… ma intorc si mi se cere buletinul. Explodez si declar ca nu am nici cea mai mica intentie sa il prezint. De altfel, daca organizatorii balciului cu surprize ar fi catadcsit sa fiscalizeze toate casele pana sa deschida targul desertaciunilor, n-ar mai fi fost nevoie sa faca oamenii chitante si facturi fiscale de mana.

Restaurante si cinematografe… mai tarziu. Acum, multumiti-va cu cateva fast food-uri caracterizate de cozi infame si de o gustare luata in praful starnit de tropaielile animatorilor de pe scena.

Fugim de Kafka si ma intreb, stand rabdatoare la coada care iese prin Baneasa (multumim, domnilor primari, pentru planul de urbanism cu zero strazi noi) ce au romanii de i-a muscat strechea shoppingului. Gustul e amar si nu trece nici macar cu o baie prelunga si lavanda aferenta.

Azi dimineata, Floriile, hotaram sa mergem sa ne vedem prietenii la targul de la Muzeul Satului. Greu de gasit loc de parcare. Pentru ca familii intregi, cu parinti, copii si bunici au navalit sa vada minunea.

Regasesc ideea de sarbatoare. Oameni care s-au straduit sa se imbrace frumos, nu sa mimeze cataloagele de moda. Care si-au scos pantofii de lac din dulap. Sunt oameni de toate felurile, dar revad ochii aia de fiinte care citesc carti si au terminat o facultate. Care stiu mai mult decat PIN-urile credit cardurilor.

In mijlocul „curtii”, un preot dintr-un sat pierdut in Maramures a venit cu zece copilandri sa bata toaca. Si povesteste despre lemn, despre suflet, despre comunitate. Lumea tace si asculta. Nu suna nici un telefon mobil. Preotul spune rugaciunea, copiii isi fac cruce inainte de a bate toaca. Venim in lumina de la care am plecat.

Si acolo, noi, familia si copiii, exersam reintoarcerea la normalitate. La turta dulce, farfuria de ceramica si oul pictat. Imi dau seama ce instrainata e lumea noastra de azi, si ma bucur de un moment in care respir aer, nu plastic. Ii vad pe cei dimprejur incercand sa puna deoparte o bucatica din senzatia asta, mai cu aparatul de fotografiat, mai cu mobilul. Si ma simt bine.

Drept care luam copiii si le oferim o revenire in ziua de azi, cu un dejun la proaspat deschisul Hard Rock Cafe. Traiasca Bucurestiul de azi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s